LECTURI PERPENDICULARE

       Orice scriere a lui Cioran este polemică. Poate chiar excesiv polemică. Aceasta este scrisă la 24 de ani. Venind după   Pe culmile disperării şi Cartea amăgirilor , SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMÂNIEI conţine  divagaţii filosofice şi politice.    De foarte tânăr, Cioran ştie că orice cunoaştere este un act tragic. Punctul de pornire :  tragedia culturilor mici.  Apoi, urcăm pe spirala istorică a României  până la afirmaţia-bombă:  „ SUNT PREA MULT PATRIOT CA SĂ DORESC FERICIREA ŢĂRII MELE!”    Ştiind că „ în politică triumfă sângele ” , care-i totuşi CALEA?   Încetând să fie conştiinţa (ne)mulţumită a Europei,România trebuie să devină o Europă conştientă de valorile sale!  Scuturându-se de tot ce-i este străin, România trebuie să spargă frontul periferiei spirituale a Europei. Odată şi pentru totdeauna ,printr-o ridicare la putere a aşteptării româneşti multimilenare!    Nemulţumirea românească,conştientă,să devină o spiritualitate.De mâna întâi!Adică: o spiritualitate agresiv-profet

                                       POEZIEI, ATUNCI CÂND ÎŞI PUNE ÎNTREBĂRI                                                NICOLAE IONEL, LĂUNTRUL LUMINII                                             "De ce nu mi se frânge pieptu-odată,     şi să-Ţi sap un mormânt în piatra sa,     şi să Te-ascund de nimicirea toată     pe care-o închide pulberea ?"      Poetul Nicolae Ionel (se) întreabă, devenind, prin interogaţie, delicatul apărător al divinităţii. Şi al poziţiei privilegiate a omului : în lume şi, implicit, în faţa lui Dumnezeu.    "Cerul devine astăzi transparent", ca şi sufletul, de altfel, al poetului. La ceasul potrivit, cel al lecturii, desigur, interioare. Cititorul poate profita şi el , din plin, de aceste revelaţii lirice, punându-şi, la rândul său, întrebările sale. Cu tot cu răspunsurile adiacente. Posibile sau nu.    Atenţiune! Atenţiune ! "Vine Adevărul !" Să ne umple de lumină. Şi de Tăcere. O tăcere interogativă. "Cum să mai ştiu

  ”Sunt plămădit din aluatul acelui popor nordic, țanțoș și lăudăros care n-a avut niciodată vreun dram de simț al aventurii...” Însă o adevărată aventură a cuvintelor și a personajelor, într-un cuvânt, poate, este această polemică operă de artă, care toacă toate subiectele și toate personajele, tipice sau atipice, morale/ imorale/ amorale, de la primul cuvânt, până la ultima tăcere/personaj. Și pentru că lumea îl plictisea, a început să scrie despre toată lumea. În speranța, (ne)mărturisită încă de la început. ”Toți cei din jurul meu erau niște ratați.” Deci, numai buni de-a fi puși în rama mereu mișcătoare a cuvintelor. ”Să mergem. Să mergem înainte- taxiuri, vapoare, trenuri, bărci cu motor, plaje, drumuri laterale, ruine, relicve, lume veche, lume nouă, cheiuri, debarcadere; forcepsul, trapezul legănător, șanțul, delta, aligatorii, crocodilii, vorbă, vorbă și iar vorbă; apoi din nou drumuri, și mai mult praf în ochi, mai multe curcubee, mai multe rafale de furtună, mai multe mic-de

MORALA SCOASĂ DIN VITEZĂ Mai poate fi considerată morala o simplă carte de împrumut? Sau miza este prea mare? "La un moment dat , am resimţit drept iresponsabilă identificarea unei minime coerenţe în acest vârtej al plurităţii care e spectacolul fiecărei vieţi, dar pe care ne-am obişnuit , tocmai pentru că e atât de "comun" să-l lăsăm la voia întâmplării, ca pe-o penumbră subînţeleasă." Şi totuşi, nicio morală din lume nu ar trebui să ne anexeze libertatea de opţiune. Pentru că nici Dumnezeu n-o face, deşi, ar fi de foarte multe ori îndreptăţit . "Orice demers etic bine condus tinde, firesc, spre propria sa dizolvare." Cu toate acestea, spuse ori numai gândite, să nu ne grăbim să judecăm lumea! Cu noi, în schimb, să nu fim prea îngăduitori. Mai ales , atunci când avem suferinţa de partea noastră. "Cum să nu te sminteşti, atunci când n-ai găsit reperul cuminţeniei?" Poate că libertatea este, până la urmă,

 Poezia poate opri trecerea lumii? Exact ca la cinematograf, pe vremuri, când se întrerupea filmul și pe ecran rămânea o pată cenușie, striată, iar întunericul țipa pe la colțuri, ca un copil de țâță abandonat.       După lectura câtorva poezii, m-am oprit la  ADEVĂRATA ISTORIE A VEȘNICIEI... Atunci când privirea, precară cum se întâmplă acum să fie, întâlnește razant aripa unui șoim în năvalnic zbor, e semn sigur că se vor mai întâlni o dată- și încă o dată, și încă o dată, până la sfârșitul tuturor vremurilor. Iar vremurile se apropie Și nu e elipsă, nu este nici spirală, nici sfera de aur, e doar un moment  care pulsează, sistolă și diastolă, care cuprinde în el totul.Și mă cuprinde... Marginile poeziei, uneori, mai rănesc câteun cititor-doi.Apoi, ordonează frumos lumea în strofe și sonete, în metru antic. Iluzii care rimează cu ochii triști ai poetului: CÂTĂ VREME POEZIA... Câtă vreme poezia mai vine, nu știu când, nu știu unde, totul este cum trebuie să fie- nu poți fi nici lacom,

 PROSTIA LA ROMÂNI                       CARTEA PROSTIEI România nu duce lipsă (slavă Domnului !) de oameni deştepţi. Şi/sau inteligenţi. Oameni ce ar putea pune în dificultate intelectuală orice european. Mai răsărit. Sau mai vestic. Mă rog!    Unul din ei este şi Cătălin Ţîrlea . Cu î din i . (Îl priveşte: cu numele lui omul poate face orice: eventual, chiar re-nume! ) Însă, ca orice bucureştean ce se respectă, Cătălin Ţîrlea le zice pe şleau . Exact ca , altădată, vecinul său de la Ploieşti, Nenea Iancu. De la care a şi împrumutat titlul cărţii sate : PROSTIA LA ROMÂNI !    Împrumut ratificat prin recunoaştere deschisă. Merge, am zis, şi-am purces la citit. Sunt 58 de subiecte (1001 articole ? Motive (teme !) de meditaţie).   Şi, totuşi, de ce toată chestia asta cu prostia...? Păi, ne răspunde însuşi autorul ei :  *  "Mi-a plăcut să scriu..., şi nu ascund că M-AM GÂNDIT LA EA CA LA O CARTE. Am aflat între timp că titlul îi umblase în cap şi lui Caragiale."  * "

  (STRIGAREA NUMELOR) Doamne, care-ai făcut atâta minuni și n-ai întârziat nașterea mea vinovată și n-ai deranjat lacrima mamei mele cu șal fumuriu învață-mă cum să mai umplem golul din noi astupă-mi sufletul cu cerul de Voroneț cu Moldova și cu transilvană mireasmă aici pe eminesciene locuri unde copii se nasc și unde răsturnați în trupurile lor morții au veșnic gura plină de iarbă.