HENRY MILLER, TROPICUL CAPRICORNULUI, 1939

 

”Sunt plămădit din aluatul acelui popor nordic, țanțoș și lăudăros care n-a avut niciodată vreun dram de simț al aventurii...”

Însă o adevărată aventură a cuvintelor și a personajelor, într-un cuvânt, poate, este această polemică operă de artă, care toacă toate subiectele și toate personajele, tipice sau atipice, morale/ imorale/ amorale, de la primul cuvânt, până la ultima tăcere/personaj.

Și pentru că lumea îl plictisea, a început să scrie despre toată lumea.

În speranța, (ne)mărturisită încă de la început.

”Toți cei din jurul meu erau niște ratați.”

Deci, numai buni de-a fi puși în rama mereu mișcătoare a cuvintelor.

”Să mergem. Să mergem înainte- taxiuri, vapoare, trenuri, bărci cu motor, plaje, drumuri laterale, ruine, relicve, lume veche, lume nouă, cheiuri, debarcadere; forcepsul, trapezul legănător, șanțul, delta, aligatorii, crocodilii, vorbă, vorbă și iar vorbă; apoi din nou drumuri, și mai mult praf în ochi, mai multe curcubee, mai multe rafale de furtună, mai multe mic-dejunuri, mai multe creme, mai multe loțiuni. ”

Apocalipsul caută, în/prin scris, Geneza.

De la Sexus la Nexus, cu un mic popas în Plexus, ca să zic-așa.

Cauți noaptea și te trezeși în plină zi, și cu buzunarele pline de stele!

HM CĂUTÂNDU-SE, ȘI-A GĂSIT CITITORII.

Cititorul, de la TROPICUL CAPRICORNULUI.

Maladiile cărții?

În pântecele cărții gângurește soarele.

Pe hârtie încep deja să strălucească stelele zilei de mâine.

Somnambul, ochiul stâng mă visează, cel drept (mă) plânge.

O lacrimă, punctul.

Pereții bibliotecii, în hohote, se iluminează.

Costel Zăgan