LECTURI PERPENDICULARE

 JOCUL POEZIEI, JOCUL NIMICULUI O carte-n care poezia recită pe de rost natura: de la Proem la Epilog: Idei încorporate căci, da e cu totul adevărat ce zicea acel poet cândva: ”No Ideas but in Things” Laudă și slavă buruienilor noastre cotidiene! Un fel de Fleurs du mal made în România: De buruiana numită știr acest nepoftit în grădină musafir toată lumea vrea să scape deși numele zice că-i o nepieritoare Amarantos. Arca Poeziei este plină de necunoscute. Să punem pistolul poeziei în tocul tăcerii. Infinit. +-infinit: Nu se poate să scriu , cum aș vrea, despre toate Poezii: pete de culoare. Pete de nimic. Pete de tot. Pete pe condiția umană. Lectura nu spală nimic. Lectura (i)luminează. Restul aparține autoarei. Și poeziei, bineînțeles. Noi doar ne bucurăm: poezia există. Enervant de simplă, enervant de complexă. Ca o apă cugătoare în cuvinte. Din cuvinte. Tac: în bibliotecă. Costel Zăgan 13.01.2023

Motto: "O lectură adevărată e ca o înălţare: mută orizontul cu tot cu cititor." (Costel Zăgan) Urmuz se re-varsă în Univers. Literă după literă.Personaj după personaj. 1.STAMATIE: omul cel mai normal din opera sa. Teoretician. Clasic. Se plimbă între budism şi kantianism. Liftul fiinţei sale ezită între Ptolomeu şi starea de papă.Are aptitudini antigravitaţionale: în timpul liber , foloseşte trambulina să-şi iasă din fire. 2.GAYX: Caracterul său variază între pace şi război. Claustrofob în extensie. Cosmică. Mereu ciugulitor.De evenimente:ieşite din comun.Îşi este sieşi exterior. Noaptea se odihneşte în camera cartuşului. Sub formă de praf de puşcă. Se poate accede la nuditatea sa din ambele sensuri. Înotător neutru. Pe direcţia nord-sud. Fără copii. Spirit pedagogic,şi-a adoptat o nepoată.Care,mai are multe de învăţat. Nepotul posibil al lui Moş Teacă. 3.IZMAIL: Fuge dintr-o singurătate în alta. De frică. De sine. Mare cultivator de viezuri. Pe

Lecturi perpendiculare : NIHIL IN INTEGRUM By Costel Zăgan on 13 May 2014 Motto : "O lectură adevărată e ca o înălţare : mută orizontul cu tot cu cititor !" (Costel Zăgan)                                              (Octavian Paler,  VREMEA ÎNTREBĂRILOR)    Sau când îmi "voi căuta un reazim nu în speranţă, ci în disperare" devine profesia de credinţă a autorului. Şi aceasta imediat după 89 . Adică : 199o, 1991, 1992, 1993, 1994... Un cincinal de disperare: de la Argument până la Colinde penibile. Istoria ca târfă, şi nimic mai mult. Dar, nici mai puţin.    Cuvintele vehiculează deznădejdea cotidiană a României, sub cerul liric al lui Rene Char : "Ascultaţi de porcii voştri care există./ Eu mă supun zeilor mei care nu există."    Nimic nou sub soare. Pe deasupra, nici să mai vorbim. Cronica acelor vremi îşi trimite întrebările (majoritatea rămase fără răspuns) şi în vremea noastră. Iar dacă autorul le-a gândit cu inima, noi încercăm să le citim

LECTURI PERPENDICULARE: MINIMA MORALIA, de Andrei Pleşu Motto: "O lectură adevărată e ca o înălţare : mută orizontul cu tot cu cititor. " (Costel Zăgan) MORALA SCOASĂ DIN VITEZĂ Mai poate fi considerată morala o simplă carte de împrumut? Sau miza este prea mare? "La un moment dat , am resimţit drept iresponsabilă identificarea unei minime coerenţe în acest vârtej al plurităţii care e spectacolul fiecărei vieţi, dar pe care ne-am obişnuit , tocmai pentru că e atât de "comun" să-l lăsăm la voia întâmplării, ca pe-o penumbră subînţeleasă." Şi totuşi, nicio morală din lume nu ar trebui să ne anexeze libertatea de opţiune. Pentru că nici Dumnezeu n-o face, deşi, ar fi de foarte multe ori îndreptăţit . "Orice demers etic bine condus tinde, firesc, spre propria sa dizolvare." Cu toate acestea, spuse ori numai gândite, să nu ne grăbim să judecăm lumea! Cu noi, în schimb, să nu fim prea îngăduitori. Mai ales , atunci când avem suferi

Maria Oprea, Alex Oprea, Andreea Oprea, INFINITE, 2017 Motto: ”Călimara Stinsă de un cub de gheață” Avem în față o bijuterie cu patru fețe: * Alex Oprea * Maria Oprea * Poeme într-un vers * Andreea Oprea Adică: * 13 haiku-uri A.O. * 22 Haiku-uri M.O. * Grafică: 10 imagini Și-am să încep cu o concluzie: românii sunt îndrăgostiți de Japonia, de poezia și cultura niponă. De poezia ca bijuterie a sufletului. Alex. Oprea scrie un haiku viril, plin de forță și iubire; chiar și amintirea înghețând precis și masculin: * vânt rece în câmp- sub ochii copilului iepure inert * miros de sânge- ieșite prin zăpadă rădăcinile * în palma căuș buburuza fremătând urma de inel Maria Oprea iubește, în schimb, liniștea haiku: * viitorul meu- țărâitul de greier pe la o tâmplă Dragostea îi aprinde simțurile cu poeme într-un vers. * fără margine- liniștea de pe buze cu ninsorile Poezia o simțim

CARTEA CARE NE DESCHIDE OCHII Motto: O lectură…veridică este ca o înălțare, mută orizontul cu tot cu cititor! (Costel Zăgan) CARTEA CARE NE DESCHIDE OCHII DANIEL CRISTEA-ENACHE, Aproape liber, 2016 Am citit această carte ca pe un roman al actualității, nu doar literare și nu doar politice. Un ”roman” scris cu pistolul, ca să zic așa, talentat al irealității! Un roman ale cărui victime sunt, din fericire, doar cuvintele: rănite, dar fericite! Aproape fericite, apropo de titlu. Un roman, am admis, cu șase intrări: I. Judecăți II. Politicieni și intelectuali III. Un alt public IV. Schiță de portret V. Zona lirică VI. Carrousel V-ați prins? Autorului, criticului literar DANIEL CRISTEA-ENACHE nu i-a scăpat nimic: nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul! Cu delicatețe, dar hotărât, fiecare lucru, fiecare eveniment, fiecare personaj (viu- la toate timpurile!) este numit, analizat, văzut că funcționează ireproșabil și pus frumos în cutia (logică ori ilogică) sa. Ia