CONSTANTIN NOICA, POVESTIRI DESPRE OM DUPĂ O CARTE A LUI HEGEL

 FILOSOFIA CA POVESTE

   Ciudat sau nu, aceasta este cartea nașterii mele: o fenomenilogie a spiritului metamorfozată în povestiri despre om.

   Reiterez ideea descoperirii unor aspecte ale biografiei mele în scrierile unor autori care habar n-aveau de existența mea anonimă.

     Cultura ca domiciliu forțat?

   Este una din cele patru cărți care vor lua naștere în cei zece ani de domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel.

   Zece ani care au trecut ca un ceas: este adevărat ”ceasul cel mai însuflețit al vieții sale”, după cum mărturisește însuși autorul, în altă parte.

   Este scrisă după ANTI- GOETHE, în intervalul 1953-1955, ca o antiteză la FENOMENOLOGIA SPIRITULUI hegelian.

   Între 40 și 50 de ani, biografia lui Noica face ce știa ea cel mai bine: pe filosoful Constantin Noica!   

Das Wahre ist das Ganze. (Adevărul este întregul.) (Hegel)

   Cum? Se poate așa ceva?

Da.  ”Așa cum  a vroit Hegel să aibă drept ”adevăr” rezultatul cu drum cu tot, sau așa cum a năzuit întotdeauna filosofia să aibă Unul cu multiplu sau cu divers cu tot.” (Constantin Noica, Devenirea întru ființă).

   Eșecul e o treaptă obligatorie către succes.

Paradox de doi euro? Nicidecum. Dialectica explică biografia, iar viața devine un comentariu al fenomenologiei spiritului.

Costel Zăgan