CONSTANTIN NOICA, POVESTIRI DESPRE OM DUPĂ O CARTE A LUI HEGEL
FILOSOFIA CA POVESTE
Ciudat sau nu, aceasta este cartea nașterii mele: o fenomenilogie a spiritului metamorfozată în povestiri despre om.
Reiterez ideea descoperirii unor aspecte ale biografiei mele în scrierile unor autori care habar n-aveau de existența mea anonimă.
Cultura ca domiciliu forțat?
Este una din cele patru cărți care vor lua naștere în cei zece ani de domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel.
Zece ani care au trecut ca un ceas: este adevărat ”ceasul cel mai însuflețit al vieții sale”, după cum mărturisește însuși autorul, în altă parte.
Este scrisă după ANTI- GOETHE, în intervalul 1953-1955, ca o antiteză la FENOMENOLOGIA SPIRITULUI hegelian.
Între 40 și 50 de ani, biografia lui Noica face ce știa ea cel mai bine: pe filosoful Constantin Noica!
Das Wahre ist das Ganze. (Adevărul este întregul.) (Hegel)
Cum? Se poate așa ceva?
Da. ”Așa cum a vroit Hegel să aibă drept ”adevăr” rezultatul cu drum cu tot, sau așa cum a năzuit întotdeauna filosofia să aibă Unul cu multiplu sau cu divers cu tot.” (Constantin Noica, Devenirea întru ființă).
Eșecul e o treaptă obligatorie către succes.
Paradox de doi euro? Nicidecum. Dialectica explică biografia, iar viața devine un comentariu al fenomenologiei spiritului.
Costel Zăgan
Comentarii
Trimiteți un comentariu