SCHIMBAREA LA FAȚĂ A ROMÂNIEI

 

     Orice scriere a lui Cioran este polemică. Poate chiar excesiv polemică. Aceasta este scrisă la 24 de ani. Venind după Pe culmile disperării şi Cartea amăgirilor, SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMÂNIEI conţine divagaţii filosofice şi politice.

   De foarte tânăr, Cioran ştie că orice cunoaştere este un act tragic. Punctul de pornire : tragedia culturilor mici. 

Apoi, urcăm pe spirala istorică a României

 până la afirmaţia-bombă:  „SUNT PREA MULT PATRIOT CA SĂ DORESC FERICIREA ŢĂRII MELE!”

   Ştiind că „în politică triumfă sângele”, care-i totuşi CALEA?

  Încetând să fie conştiinţa (ne)mulţumită a Europei,România trebuie să devină o Europă conştientă de valorile sale!

 Scuturându-se de tot ce-i este străin, România trebuie să spargă frontul periferiei spirituale a Europei. Odată şi pentru totdeauna ,printr-o ridicare la putere a aşteptării româneşti multimilenare!

   Nemulţumirea românească,conştientă,să devină o spiritualitate.De mâna întâi!Adică: o spiritualitate agresiv-profetică. Şi proteică! Şi polemică!

    Românul, acest sfătos ancestral, mai crede în şansa dialogului.

Întrebarea: „Să ne fi născut din oboseala romanilor şi din lacrimile dacilor?” Este numai retorică.

   Deoarece, România, atinsă de graţia istorică a viitorului , va deveni o ROMÂNIE SCHIMBATĂ LA FAŢĂ!

  

   Cel mai mare stilist (francez şi român), EMIL CIORAN, îşi foloseşte unealta, cuvântul omnipotent, să 

deturneze, semantic, UNIVERSUL!

   „Politicul exprimă şi serveşte valorile vitale, pe când spiritualul creşte din necazurile vieţii.”

                    Prin urmare, să ne trezim întru Cioran. Metafizic, vorbind.

                                                                      Costel Zăgan

  

•