ANDREI VELEA, PLAJA DE LA VADU

-

                                                      VINDECAREA PRIN LECTURĂ

 

   A trecut deja ceva timp de când am descins și eu pe această inedită plajă. Undeva la sud-est de suflet. Sufletul meu. Al tău. Al său.

Oricum, totul începe dimineața, dacă ți-ai spălat nervii de rezidurile nopții, ai putea purcede și tu spre sus-numita plajă.

 

   - Hai la mare și tu, îți spui în cor cu autorul: HAI!

 

    PLAJA DE LA VADU  de ANDREI VELEA este un roman al dezrădăcinării ontologice. Personajele par că nu-și găsesec locul nicăieri- nici acasă, nici în deplasare.

  Și totuși depărtarea și dorul de casă merg mână în mână.

 

   Însă dragostea nu vindecă nimic, dragostea rănește totul, înclusiv lucrurile cu care vine în contact.

 

Pentru că, până la urmă aceasta s-a întâmplat : REALITATEA A FOST CONTAMINATĂ DE CUVINTE.

 

   Și autorul nu poate decât să încerce să-și vindece, scriind, propriul suflet.

 

   Neuitând nicio clipă că salvarea lumii este Dumnezeu.

 

   Iar cititorii nu sunt altceva decât Medicii din Spitalul Creației Condiției Umane.

 

Am citit, pe bune!

 

   Costel Zăgan 


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

NEPOTUL LUI KAFKA, ANTIJURNALUL KAFKIAN AL LUI COSTEL ZĂGAN (Prof. Valentin Lupea)

-
Imagine
Lecturând cu creionul în mână manuscrisul prezentei cărți, tind a-l încadra, după criteriul exteriorizării gândurilor, frământărilor și trăirilor eului poetic, pe undeva între gândirea lui Albert Camus și a lui Franz Kafka, cu înclinație către Kafka, de care se folosește printr-un ingenios subterfugiu liric. Făcând aluzie la Kafka și gândind în stilul acestuia, Costel Zăgan, la fel ca și toată lumea interesată de Kafka și de existențialism, trăiește la modul inevitabil niște asociații de transformare birocratică și axietate, situații de coșmar, greu de redat, motiv pentru care face apel la celebra ilustratoare berlineză, Kitty Kahne, prin intermediul căreia ”nepotul” lui Kafka, un nepot imaginar aici, trimite scrisori Annei Frank, scrisori poeme..       
Read more »

CONSTANTIN NOICA, POVESTIRI DESPRE OM DUPĂ O CARTE A LUI HEGEL

-
 FILOSOFIA CA POVESTE    Ciudat sau nu, aceasta este cartea nașterii mele: o fenomenilogie a spiritului metamorfozată în povestiri despre om.    Reiterez ideea descoperirii unor aspecte ale biografiei mele în scrierile unor autori care habar n-aveau de existența mea anonimă.      Cultura ca domiciliu forțat?    Este una din cele patru cărți care vor lua naștere în cei zece ani de domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel.    Zece ani care au trecut ca un ceas: este adevărat ”ceasul cel mai însuflețit al vieții sale”, după cum mărturisește însuși autorul, în altă parte.    Este scrisă după ANTI- GOETHE, în intervalul 1953-1955, ca o antiteză la FENOMENOLOGIA SPIRITULUI hegelian.    Între 40 și 50 de ani, biografia lui Noica face ce știa ea cel mai bine: pe filosoful Constantin Noica!    Das Wahre ist das Ganze. (Adevărul este întregul.) (Hegel)    Cum? Se poate așa ceva? Da.  ”Așa cum  a vroit Hegel să aibă drept ”adevăr” rezultatul cu drum cu tot, sau așa cum a năzuit întotdeauna filo
Read more »

ALFRED ADLER - CUNOAȘTEREA OMULUI, 1926

-
Imagine
* Visul, de fapt, este un fenomen care, din toate timpurile, este profund implicat în gândirea omului. * Nu există amintiri inerte. * Tocmai stocul de amintiri îl determină pe om să se îngrijească de viitorul său, să-l prevadă. * Se cuvine să nu uităm că formele de manifestare ale unui om - ca și cele ale masei - nu pot fi nicidecum judecate după șablon. * Numai libertatea zămislește coloși, pe când constrângerea pervertește și ucide.  
Read more »