ANDREI PLEȘU - DESPRE BUCURIE ÎN EST ȘI VEST

 STILISTICA DE LA TRISTEȚE LA BUCURIE

     Unul dintre cei mai (in)fideli discipoli ai Școlii de la Păltiniș a lui Constantin Noica, și l-am numit pe Andrei Pleșu, publică în anul care tocmai dă colțul, o culegere de eseuri filosofico-pragmatice, de fapt patru conferințe publice ținute la solicitarea unor instituții din străinătate:

1. Despre bucurie în Est și Vest

2. Despre elite în Est și Vest

3. Toleranța și intolerabilul

4. Ideologiile între ridicol și subversiune

Folosind propriul arsenal lingvistic și filosofic, Andrei Pleșu detectează:

* o anumită normalitate a Vestului, ”e de la sine înțeles să găsești de mâncare, să ai căldură în casă când afară e frig, să ai, fără întrerupere, curent electric, să vină autobuzul la timp, să ai pașaport, să te întâlnești cu cine vrei, să crezi ce vrei, să scrii și să publici ce vrei.

* E de la sine înțeles să înjuri guvernul, să fluieri forțele de ordine, să vezi filme din toată lumea, să citești orice autor, să porți sau nu barbă și plete, să faci câți copii vrei, să ai, în genere, drepturi individuale pe care instituțiile să le respecte.

Nimic din toate acestea nu era pentru cetățeanul unei țări comunixte de la sibe înțeles. ”

* o altă anormalitate a Estului luată din oglinda Vestului: ”când l-am întrebat ce anume din cotidianul occidental  îl impresiona mai mult, un amic care reușise să fugă din țară și se stabilise la Paris mi-a răspuns fără să clipească:

„Lucrul cel mai năucitor e că dacă intri într-o berărie și ceri o bere ți se aduce o bere.„

Pentru estic bucuria ori e interzisă, ori e minimă. Dacă nu, pur și simple e inexistentă!

Chiar așa, unificarea europeană va însemna, între altele, și unificarea bucuriilor noastre!

Cum?

Vom învăța să ne bucurăm de aceleași bucurii și, mai ales, vom învăța să ne bucurăm unii de alții.

GAUDEAMUS IGITUR!!!

Costel Zăgan