PETRUȚ PÂRVESCU

-

PE ALBIA POEZIE
Petruţ Pârvescu o ia la deal, pe albie, către izvoarele poeziei. Singur? Aproape singur. Pe undeva (de pe malul stâng? de pe malul drept?), Marin Sorescu, consăteanul său de suflet, îi face semne prietenești cu mâna, cu sufletul, cu poezia, cu veșnicia lui Lucian Blaga.
Citesc și recitesc, în manuscris, ca să zic așa, acest volum al prietenului meu, oltean de origine, și moldovean de suflet, Petruț alui Pârvescu.
Păcala Făgețelului - nume predestinat și centru al lumii acestui scriitor ce-și mitologizează mirificele sale amintiri din copilărie - devine și Centrul Universului Poetic Petruţ Pârvescu,
unul dintre cei mai mari și discreți poeți români contemporani.
Există poeme în acest volum prin care vezi ca printr-o sticlă afumată adevărata frumusețe a lumii. Și nu poți să faci nimic altceva decât să citești mai departe și să te bucuri de această întâlnire sărbătorească cu poezia.
Undeva, într-o primăvară a spiritului, fericirea de-a citi are un nume: Petruţ Pârvescu!
Costel Zăgan

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

NEPOTUL LUI KAFKA, ANTIJURNALUL KAFKIAN AL LUI COSTEL ZĂGAN (Prof. Valentin Lupea)

-
Imagine
Lecturând cu creionul în mână manuscrisul prezentei cărți, tind a-l încadra, după criteriul exteriorizării gândurilor, frământărilor și trăirilor eului poetic, pe undeva între gândirea lui Albert Camus și a lui Franz Kafka, cu înclinație către Kafka, de care se folosește printr-un ingenios subterfugiu liric. Făcând aluzie la Kafka și gândind în stilul acestuia, Costel Zăgan, la fel ca și toată lumea interesată de Kafka și de existențialism, trăiește la modul inevitabil niște asociații de transformare birocratică și axietate, situații de coșmar, greu de redat, motiv pentru care face apel la celebra ilustratoare berlineză, Kitty Kahne, prin intermediul căreia ”nepotul” lui Kafka, un nepot imaginar aici, trimite scrisori Annei Frank, scrisori poeme..       
Read more »

CONSTANTIN NOICA, POVESTIRI DESPRE OM DUPĂ O CARTE A LUI HEGEL

-
 FILOSOFIA CA POVESTE    Ciudat sau nu, aceasta este cartea nașterii mele: o fenomenilogie a spiritului metamorfozată în povestiri despre om.    Reiterez ideea descoperirii unor aspecte ale biografiei mele în scrierile unor autori care habar n-aveau de existența mea anonimă.      Cultura ca domiciliu forțat?    Este una din cele patru cărți care vor lua naștere în cei zece ani de domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel.    Zece ani care au trecut ca un ceas: este adevărat ”ceasul cel mai însuflețit al vieții sale”, după cum mărturisește însuși autorul, în altă parte.    Este scrisă după ANTI- GOETHE, în intervalul 1953-1955, ca o antiteză la FENOMENOLOGIA SPIRITULUI hegelian.    Între 40 și 50 de ani, biografia lui Noica face ce știa ea cel mai bine: pe filosoful Constantin Noica!    Das Wahre ist das Ganze. (Adevărul este întregul.) (Hegel)    Cum? Se poate așa ceva? Da.  ”Așa cum  a vroit Hegel să aibă drept ”adevăr” rezultatul cu drum cu tot, sau așa cum a năzuit întotdeauna filo
Read more »

ALFRED ADLER - CUNOAȘTEREA OMULUI, 1926

-
Imagine
* Visul, de fapt, este un fenomen care, din toate timpurile, este profund implicat în gândirea omului. * Nu există amintiri inerte. * Tocmai stocul de amintiri îl determină pe om să se îngrijească de viitorul său, să-l prevadă. * Se cuvine să nu uităm că formele de manifestare ale unui om - ca și cele ale masei - nu pot fi nicidecum judecate după șablon. * Numai libertatea zămislește coloși, pe când constrângerea pervertește și ucide.  
Read more »