MARCEL VIȘA, SELFIE, 2023

JURNALUL KAFKIAN AL LUI COSTEL ZĂGAN

Existențialismul ca şi curent filosofic aduce în prim plan primatul existenței în fața conştiinței, iar existențialiştii excelează prin fixarea existenței umane ca element central al reflexiilor lor, considerând că omul se construieşte pe sine însuşi, motiv pentru care este liber să aleagă, dar concomitent, fiind şi responsabil de propria-i devenire şi singurul capabil să îşi judece acţiunile şi modul în care acestea îl afectează pe el şi pe cei din jurul său.

Autorul cărții de față, domnul Costel Zăgan, prin cartea sa laborios gândită, NEPOTUL LUI KAFKA, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2024, Colecția POESIS, carte de versuri cu nuanțe profund filosofico-existențialiste, mă pune serios pe gânduri, în sensul bun al cuvântului.

Astfel, deşi nu cunosc nimic, sau aproape nimic despre existența domniei sale şi a operei sale, în afară de faptul că este licențiat al Facultății de Litere a Universității AL. I. CUZA din Iaşi, şi că a debutat editorial în anul 2005 cu volumul HIPERBOLE BLIZ, Editura AXA, Botoşani, urmând CEZEISME, 2008; GRAVITAȚIA SUFLETULUI, 2012; EREZII SECOND HAND, Editura AXA, Botoşani, 2014; romanul cibernetic DEŞERTUL DE CATIFEA, 2015, iar acum, la Editura eCREATOR din Baia Mare, Colecția POESIS, cartea de versuri,NEPOTUL LUI KAFKA, carte aflată în lucru (Sursa internet), carte care se vrea, ṣi este de fapt, un contrajurnal al Annei Frank, o tânără evreică germană, cunoscută în mod special prin JURNALUL său publicat postum, care descrie cei doi ani petrecuți de ea şi familia sa în ascunzătoarea din Amsterdam, pentru a scăpa de persecuția nazistă.

Lecturând cu creionul în mână manuscrisul prezentei cărți, tind a-l încadra, după criteriul exteriorizării gândurilor, frămăntărilor şi trăirilor eului poetic, pe undeva între gândirea lui Albert Camus şi a lui Franz Kafka, cu înclinație înspre Kafka, de care se foloseşte printr-un ingenios subterfugiu liric de autoexteriorizare a trăirilor existențialiste atât de variate ale existenței sale, trăiri alambicate, într-o atmosferă de redare şi filosofare kafkiană.

Curentul filosofico-literar şi artistic, despre care facem vorbire în contextul de față se caracterizează printr-o reputație mai dificilă a exprimării ideilor, drept urmare, lecturarea operei scriitorilor influențați de acest curent este destul de dificilă, pentru că personajele acțiunilor sunt plasate într-un univers absurd, care univers poate evolua după propria-i voință şi putință.

Nici Franz Kafka nu face excepție de la ceea ce spuneam mai sus, dovadă fiind întortocheatele gândiri care se ascund în spatele narațiunilor sale.

Dacă opera lui Albert Camus, reprezentantul de seamă al existențialismului a influențat o întreagă gândire europeană prin reflecțiile asupra omului, exprimându-şi clar opinia sa împotriva nonsensului lumii şi al conduitei umane în favoarea omului şi a eforturilor sale de a se ridica deasupra destinului, absurdul lumii şi nonsensul existenței, eşecul omului de a accede la sferele cunoaşterii este reliefat cel mai bine în opera lui Franz Kafka (vezi PROCESUL), acolo unde personajele sale au inițial libertatea de a admite sau nu valabilitatea lumii în care pătrund, însă, încetul cu încetul, acestora li se deschide în fața ochilor o lume care se dovedeşte a fi mult mai vastă decât se pare la început, o lume care devine un adevărat univers, o unitate care acționează după legi misterioase şi după forțe obscure, o lume în adâncul căreia personajele trăiesc doar din nevoia de a înțelege, încercând, pe cât posibil, să nu se piardă.

Făcând aluzie la Kafka şi gândind în stilul acestuia, Costel Zăgan, la fel ca ṣi toată lumea interesată de Kafka ṣi de existențialism, trăieşte la modul inevitabil niṣte asociații de transformare birocratică şi de ansietate, situații de coşmar, greu de redat, motiv pentru care face apel la celebra ilustratoare berlineză, Kitty Kahane, prin intermediul căreia "nepotul(a)" lui Kafka, un nepot imaginar aici, trimite scrisori Annei Frank, scrisori poeme prin care ilustrează viețile unor oameni ce încearcă prin forțe propii să facă față unei lumi ciudate, pe alocuri suprarealiste, frizând absurdul cafkian, scrisori în care apar create imagini artistice, reprezentate cuvânt cu cuvânt, ale transformărilor de mai sus, ale anxietății şi ale situațiilor de coşmar, reuşind să intre astfel în cosmosul lui Kafka, pe care-l aduce la zi, suprapunându-l peste cosmosul în care trăim noi azi.

De fapt, cuvântul ceh "kafka", care înseamnă "cocoacă", adică "corb", reprezintă pseudonimul marelui scriitor Franz Kafka, pasăre inteligentă ce ar putea reprezenta însăşi natura misterioasă şi neobişnuită a operei lui Kafka.

Aşadar, făcând aluzie nemărturisită la cartea lui Kafka, PROCESUL, Costel Zăgan se adresează lui Kitty în ULTIMA CITAȚIE, în felul următor: "Dragă Kitty aş vrea / să-i scriu prin intermediul tău Annei Frank / se poate / căci lumea m-a exilat ṣi pe mine cu tot cu poezie / din fericire / iar singurătatea care ne-a înfiat are grijă de noi / ca de nişte copii extrem de problematici / în rest / fiecare / se spală singur pe mâini"(ULTIMA CITAȚIE), iar prin intermediul poemului ANTIJURNALUL MEU, se aduce puțină lumină în demersul conţinutului cărții: "Dragă Kitty după cum vezi încă mai trăiesc / şi ăsta-i lucrul cel mai important spune Dumnezeu / ultima citație a Annei Frank a venit pe numele meu / sunt chemat urgent în paradisul pierdut al melancoliei / tăcerea a făcut un scandal monstru / cine-s ăştia mă rog / de vor să-mi pună poezia la / punct".(ANTIJURNALUL MEU).

Costel Zăgan încearcă şi el, după cum se vede, folosirea versului liber, fără rimă, a versului alb, fără punctuație, nu ca pe un moft de dragul scrierii aşa-zisei poezii moderne, suntem siguri de lucrul acesta, el însuşi profesor fiind, ci ca pe o necesitate izvorâtă din interiorul sufletului său, de acolo de unde apare şi ritmul interior al versurilor sale, un ritm oarecum complicat, nerostit, dar simțit, separându-se de contingentul epigonilor zgomotoşi, chiar şi acum, în momentul în care arta sa propune o formulă revoluționară asimilabilă mai anevoie, în împrejurarea în care opera creată de el se subordonează devenirii creatoare sporind substanța unei culturi specifice, pentru că, la urma urmei, oricât de şocante şi îndrăznețe ar fi, aceste opere literare au profunde rădăcini, chiar mascate fiind, în acest sol care le-a nutrit, deoarece în materie de artă şi cultură, ceea ce numim revoluție reprezintă doar un fel de a privi lucrurile, o modalitate mai mult sau mai puțin inedită care se raportează mereu şi se alimentează la şi din ceea ce a premers, ducând astfel la o nouă integrare a vechiului în nou.

Prin cele circa 125 poeme cuprinse între coperțile minunatei sale cărți, eul poetic îi mulțumeşte Annei Frank pentru că i-a dat jos "ochelarii de cal", ajutându-l să înțeleagă mai bine prostia acestor "lagăre de concentrare / ale politicii mondiale", care "sunt pline ochi..."(PAPUCII DE CASĂ), îi compune haikuri Annei Frank, "copilărie / jurnalul Annei Frank scris / pe fruntea lumii"(UN HAIKU PENTRU ANNA FRANK), "anexa lumii / liftul copilăriei Anna Frank-Kitty "(ALT HAIKU PENTRU ANNA FRANK), îi adresează întrebări, întrebări de copil, recapitulând concluzii ale unor meditații proprii asupra rostului poeziei: "La ce-i bună poezia în vreme de secetă / dacă nu poate aduce măcar rouă / în ochii însetați ai ierbii / aşa că habar n-am de ce / mai citesc şi scriu în continuare / ca un perpetuum mobile dezinteresat / pardon / dezafectat / acum înțeleg că numai tu Anna Frank / ai ghiozdanul plin cu ploi / dar şi proiectul următorului potop / în versuri "(RECAPITULEZ UNEORI), concluzionând la modul kafkian faptul că "autocunoaşterea se numeşte Anna Frank ", în poemul cu acelaşi nume, şi că decalajul dintre oameni, fapte şi lucruri este"...deviza contemporanilor mei / frică tensiune disperare / Domnul K-i mereu lângă tine / încălțîndu-ți toate drumurile / singura cale de acces rămâne poezia / nu vreau ca moartea / să-mi termine fraza / viața mai are atătea de făcut / dragă Kitty / hai să ne învingem / orice este mai uşor decât moartea / neliniştit(ă) / şi atât de copil / rămân a voastră / Anna"(RĂMÂN ANNA FRANK).

Scrisorile adresate berlinezei Kitty pentru Anna Frank se extind cu subiecte tematice pentru întreaga umanitate, pentru oameni săraci care "sunt mânați spre abatoarele insalubre / ca o cireadă / de biete vite bolnave şi neajutorate / însă mai bine nu mai zic nimic / căci şi gândurile mele aduc alte coşmaruri / proces-verbal / încheiat azi / ziua ora şi clipa / lumea a fost curățată de oameni / n-a scăpat nimeni / viu sau mort / bărbat sau femeie / copil sau Dumnezeu / drept care / s-a încheiat /17/ prezenta sau / absenta / lume "(SAU NESEMNAT).

Tematica scrisorilor către Anna Frank, prin intermediul lui Kitty, se diversifică cu multă dezinvoltură, punând stăpânire pe un univers întreg, provocând serioase dezbateri şi treceri în revistă a unor probleme grave ale vieții trecute dar şi prezente, probleme care au născut şi vor naşte mereu întrebări care au provocat şi vor mai provoca dureri, dezastre şi cataclisme, frământări şi trăiri ale eului poetic, aduse uneori aici, acasă, pe pământul nostru, aici unde s-au născut şi se vor naşte încă mituri, sperăm, mituri şi istorie, istorie şi mituri, şi aşa mai departe. "Ştii / care-i / secretul / libertății / dragă Kitty / omul / restu-i lumea"(NUMAI DUMNEZEU NU-ȚI CERE SĂ MORI).

Şirul scrisorilor adresate Annei Frank prin intermediul lui Kitty se încheie, un fel de a spune, deoarece el poate continua oricând, în acelaş fel: "Dragă Kitty / nici eu / nu-s Anna Frank / cu / toate / că / rănile mele / sunt / mai dureroase / ca / primul cuvânt"(POEMUL CEL DINTÂI).

Referindu-ne doar la volumul de față, precizăm, doar la cartea NEPOTUL LUI KAFKA, am putea spune despre Costel Zăgan că este un expresionist târziu, dar şi un modernist perpetuu care ştie şi reuşeşte să facă discernerea între artă şi non-artă, între nevoia adâncă de inovație literară ṣi puzderia atitudinilor negatoare şi inutile.

Orice formulă critică ce începe cu "anti" ni se pare neserioasă, atâta vreme cât literatura în sine nu străbate un drum valoric, motiv pentru care, adevăratul modernism ce exprimă acele schimbări adânci din ființa omului contemporan se poate descoperi şi-n operele lui Costel Zăgan, acesta ştiind să separe cu discernere cadrele organizatorice de creație, tehnică foarte modernă, fără a se fi afiliat în prealabil unei mişcări cu un astfel de nume.

În fond, nimeni şi nimic altcineva şi altceva nu poate trezi admirația lucidă şi meditativă, în afară de flacăra creației estetice.

fShare

Detalii

Scris de Valentin Lupea

Publicat: 22 Octombrie 2024

Toate reacţiile

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Facebook

Adaugă un comentariu ca Costel Zăgan