EPITAF

-

 Moartea șterge viața de praf

Costel Zăgan, Universuri paralele


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

MARCEL VIȘA, SELFIE, 2023

-
Imagine
 IATĂ MOARTEA, ÎNSĂ UNDE SUNT MORȚII EI, DOAMNE! Mie îmi lipsesc toate cărțile geniale pe care prietenii mei, poeții, n-au apucat să le scrie. Nu contează de ce n-au făcut-o! Viața (moartea!) lor personală nu mă interesează! Ultimul prieten (te rog să nu te superi că ai șansa asta!), m-a cucerit cu subiectul (există așa ceva?!) poeziei sale: moartea și morții ei. Adică, noi toți: scriitori și cititori. Democratic și liric, pe deasupra. Pardon, pe dedesubt! Să citim ce scrie, mai întâi, pe aceste borne lirice: Febra Valea Mor(ț)ilor zBucium Stol de drone deasupra parcului DMT Despre morți numai bine De pildă, să citim, cap-coadă,  FEBRA Câinii adulmecă liniștea dinaintea furtunii, ceasornicarii dorm în prăvălii cu storurile trase. Orele de catifea trec alene, bușteni duși de ape spre gatere. Minutele devin lipicioase ca panglica de muște din bucătăria de vară, se prind de trupul unui bolnav, îl trag de sub cearșafurile îmbibate de sudoare spre gropile comune care nu știu că sun...
Read more »

ANDREI PLEȘU, MINIMA MORALIA

-
MORALA SCOASĂ DIN VITEZĂ Mai poate fi considerată morala o simplă carte de împrumut? Sau miza este prea mare? "La un moment dat , am resimţit drept iresponsabilă identificarea unei minime coerenţe în acest vârtej al plurităţii care e spectacolul fiecărei vieţi, dar pe care ne-am obişnuit , tocmai pentru că e atât de "comun" să-l lăsăm la voia întâmplării, ca pe-o penumbră subînţeleasă." Şi totuşi, nicio morală din lume nu ar trebui să ne anexeze libertatea de opţiune. Pentru că nici Dumnezeu n-o face, deşi, ar fi de foarte multe ori îndreptăţit . "Orice demers etic bine condus tinde, firesc, spre propria sa dizolvare." Cu toate acestea, spuse ori numai gândite, să nu ne grăbim să judecăm lumea! Cu noi, în schimb, să nu fim prea îngăduitori. Mai ales , atunci când avem suferinţa de partea noastră. "Cum să nu te sminteşti, atunci când n-ai găsit reperul cuminţeniei?" Poate că libertatea este, până la urmă, ...
Read more »

CONSTANTIN NOICA, POVESTIRI DESPRE OM DUPĂ O CARTE A LUI HEGEL

-
 FILOSOFIA CA POVESTE    Ciudat sau nu, aceasta este cartea nașterii mele: o fenomenilogie a spiritului metamorfozată în povestiri despre om.    Reiterez ideea descoperirii unor aspecte ale biografiei mele în scrierile unor autori care habar n-aveau de existența mea anonimă.      Cultura ca domiciliu forțat?    Este una din cele patru cărți care vor lua naștere în cei zece ani de domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel.    Zece ani care au trecut ca un ceas: este adevărat ”ceasul cel mai însuflețit al vieții sale”, după cum mărturisește însuși autorul, în altă parte.    Este scrisă după ANTI- GOETHE, în intervalul 1953-1955, ca o antiteză la FENOMENOLOGIA SPIRITULUI hegelian.    Între 40 și 50 de ani, biografia lui Noica face ce știa ea cel mai bine: pe filosoful Constantin Noica!    Das Wahre ist das Ganze. (Adevărul este întregul.) (Hegel)    Cum? Se poate așa ceva? Da.  ”Așa cu...
Read more »