Lecturând cu creionul în mână manuscrisul prezentei cărți, tind a-l încadra, după criteriul exteriorizării gândurilor, frământărilor și trăirilor eului poetic, pe undeva între gândirea lui Albert Camus și a lui Franz Kafka, cu înclinație către Kafka, de care se folosește printr-un ingenios subterfugiu liric. Făcând aluzie la Kafka și gândind în stilul acestuia, Costel Zăgan, la fel ca și toată lumea interesată de Kafka și de existențialism, trăiește la modul inevitabil niște asociații de transformare birocratică și axietate, situații de coșmar, greu de redat, motiv pentru care face apel la celebra ilustratoare berlineză, Kitty Kahne, prin intermediul căreia ”nepotul” lui Kafka, un nepot imaginar aici, trimite scrisori Annei Frank, scrisori poeme..
Comentarii
Trimiteți un comentariu