GINA ZAHARIA, MACI DE TOAMNĂ
PRIETENA MEA, POEZIA
Când nu vreau să fiu singur, citesc poezii. De Gina Zaharia.
De pildă, Maci de toamnă.
O mie de fire,
dintr-o lovitură.
Și
Etcetera/poeme în proză.
Povestea pare simplă. Poezia există.
Cititori există.
Poeții îi cauți cu lumânarea.
Noroc însă că s-au inventat (și) poetele.
Una cu majusculă:
GINA ZAHARIA
MI-E DIMINEAȚĂ
De zece ori câte zece care încărcate cu nemurire trec prin poarta
casei mele. Au pe umeri străluciri de ieri, stau la ușa peșterii și
le sorb trecerea prin mine, mi-e dantelată noaptea pe drumul
carelor, mi-e limpede răsăritul care tot roade liniștea mea.
Mi-e cald,
mi-e lumină,
mi-e dimineață...
MI-E GINA ZAHARIA!
Costel Zăgan
Comentarii
Trimiteți un comentariu