GINA ZAHARIA, MACI DE TOAMNĂ

PRIETENA MEA, POEZIA

Când nu vreau să fiu singur, citesc poezii. De Gina Zaharia.

De pildă, Maci de toamnă.

O mie de fire,

dintr-o lovitură.

Și 

Etcetera/poeme în proză.

Povestea pare simplă. Poezia există.

Cititori există.

Poeții îi cauți cu lumânarea.

Noroc însă că s-au inventat (și) poetele. 

Una cu majusculă:

GINA ZAHARIA

MI-E DIMINEAȚĂ

De zece ori câte zece care încărcate cu nemurire trec prin poarta

casei mele. Au pe umeri străluciri de ieri, stau la ușa peșterii și

le sorb trecerea prin mine, mi-e dantelată noaptea pe drumul

carelor, mi-e limpede răsăritul care tot roade liniștea mea.

Mi-e cald, 

mi-e lumină,

mi-e dimineață...

MI-E GINA ZAHARIA!

Costel Zăgan