GINA ZAHARIA, MACI DE TOAMNĂ


PRIETENA MEA, POEZIA

Când nu vreau să fiu singur, citesc poezii. De Gina Zaharia.

De pildă, Maci de toamnă.
O mie de fire,
dintr-o lovitură.
Și 
Etcetera/poeme în proză.

Povestea pare simplă. Poezia există.
Cititori există.
Poeții îi cauți cu lumânarea.
Noroc însă că s-au inventat (și) poetele. 
Una cu majusculă:

GINA ZAHARIA

MI-E DIMINEAȚĂ

De zece ori câte zece care încărcate cu nemurire trec prin poarta
casei mele. Au pe umeri străluciri de ieri, stau la ușa peșterii și
le sorb trecerea prin mine, mi-e dantelată noaptea pe drumul
carelor, mi-e limpede răsăritul care tot roade liniștea mea.
Mi-e cald, 
mi-e lumină,
mi-e dimineață...

MI-E GINA ZAHARIA!

Costel Zăgan

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

NEPOTUL LUI KAFKA, ANTIJURNALUL KAFKIAN AL LUI COSTEL ZĂGAN (Prof. Valentin Lupea)

CONSTANTIN NOICA, POVESTIRI DESPRE OM DUPĂ O CARTE A LUI HEGEL

ALFRED ADLER - CUNOAȘTEREA OMULUI, 1926