ANDREI VELEA, LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ

* VIZIUNI PE LA SPATELE LUMII*

Cu poetul ANDREI VELEA m-am întălnit într-o antologie hai-hui :

 pline de plumbul talentului, poemele sale 

(m-) au lovit în plin.

N-am apucat să zic nici pâs, şi un nou tir de poeme m-a luat prin surprindere : cică... 

LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ.

Cum puteam eu să contra-zic un poet de-un asemenea calibru liric?

Păi, dacă eul liric poate oricând să surprindă într-un pastel imaginar însăşi justiţia masturbându-se în piaţa

 poporului, în vreme ce

 "un vameş ne caută pe sub coaste / de ţigări băuturi droguri/ viaţă".

Dar el bolboroseşte fel de de fel de viziuni .

Viziuni , şi viziuni : pe la spatele lumii. Sau al lunii. Dincolo de soare. Ori dincolo de noapte.

Viziuni elegante. Şi viziuni trunchiate. Din rafinament. Ori din viteza : de emisie / recepţie/receptare. :

"un individ fără ochi / şi-a conectat orga la ţevile blocului / şi repetă, posedat, fuga lui bach. "

Cuvintele dizlocă parcă (i)realitate, substituind-o. Lucruri, pe jumătate strigăt, prind viaţă în jurul cititorului :

"prietenii mei din salon se extaziau când creştea pâinea / şi găseau insuportabil zgomotul înfloririi 

ghioceilor."

Oare, într-adevăr, "LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ" ?

 Să sperăm , totuşi, că nu-i decât o carte, oricât de

 bună ar fi ea, şi nu un adevăr ! Oricât de jigărit ar fi el !

Costel Zăgan