LECTURI PERPENDICULARE

CARTEA CARE NE DESCHIDE OCHII Am citit această carte ca pe un roman al actualității , nu doar literare și nu doar politice. Un ”roman” scris cu pistolul, ca să zic așa, talentat al irealității! Un roman ale cărui victime sunt, din fericire, doar cuvintele: rănite, dar fericite! Aproape fericite, apropo de titlu. Un roman, am admis, cu șase intrări: I. Judecăți II. Politicieni și intelectuali III. Un alt public IV. Schiță de portret V. Zona lirică VI. Carrousel V-ați prins? Autorului, criticului literar DANIEL CRISTEA-ENACHE nu i-a scăpat nimic: nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul! Cu delicatețe, dar hotărât, fiecare lucru, fiecare eveniment, ficare personaj (viu- la toate timpurile!) este numit, analizat, văzut că funcționează ireproșabil și pus frumos în cutia (logică ori ilogică) sa. Iar atunci când va fi cazul, poate fi bine mersi, făcut iar să funcționeze i-re-pro-șa-bil! Poftim? Vreți exemple? Păi, să vedem: Titlul (nu) spune totul

O SUGESTIE MARIA OPREA iarba cosită în adâncul fântânii unduie luna fără margine - liniștea de pe buze cu ninsorile viitorul meu - țârâitul de greier pe la o tâmplă ALEX. OPREA clopot de slujbă risipite sub bancă flori înghețate baltă stătută - puful de păpădie smucit de boare zefir pe obraz - copacul rămas golaș de nevorbire O carte ca un haiku. Esență de poezie. Nimic mai mult, dar nici mai puțin. Costel Zăgan