CARMEN SECERE, MON AMOUR, MA TRISTESSE

FOTOGRAFUL DIN INIMA CUVÂNTULUI

Carmen Secere, Mon amour, ma tristesse (întâmplări de viață în est), 2019

Volumul de iluzii poetice pierdute, Mon amour , ma tristesse aparține unei autoare de mare clasă, Carmen Secere, fiind secționat de trei cicatrici metaforice:

• Mon amour, ma tristesse
• Carne și frig
• Pata de sânge.

Din prima secțiune, am ales poemul:

  Cârpe 
împărțim un colț de pâinebem apă din aceeași canăși habar nu ai că sub cârpele asteam-ascund eucopil fugit de acasăîn căutarea unicornului pierdut.
   Și o poezie excepțională de dragoste, din a doua secțiune a cărții:
   Carne și frig
azi e golmi-e nu-știu-cumși-am chef de nu-știu-ceaș da două coniacuri peste capși m-aș urca într-o mașinăsă alerg pe dealuri cu noroisă o turez până iese fumapoi să opresc și să-mi aprind o țigarăascultând cum se strânge fierulla frig sau să-mi fii naibii aproapesă intri-n mine ca-ntr-o pâine fierbintesă mă rupi în bucăți să mă-nghiți pe nemestecatesă-ți spun că-s ostenită și să nu m-asculțisă o iei de la capăt iar și iarvreau să nu mai vreaudincolo de fier și de carnesă mă-mbăt cu aerul ăsta recedintre noi
   Deși am rămas fără cuvinte, nu pot să nu remarc delicatețea violenței verbale și bucuria de-a fi frântă în două, în trei, în etc. De dragoste. De iubit. De singurătate. De dor. De melancolie.
  Iată o femeie care-i în primul rând poetă. Adică suferă pentru fiecare cuvânt scris sau redus la tăcere.
   Din ultima secțiune mi-a plăcut în mod deosebit poemul:
   Împotriva zidirii
sunt femeia unei toamne întârziate, cu gust de vin înăsprit și tulbureca un sevraj emoțional, sunt răzvrătita karenina, care ignoră cuielebătute în literele schilodite ale regulior inventate greșit, schimbândmersul trenurilor, sunt anna cu vocea închisă în ziduri, speriată degalopul nebun al cailor sălbatici, evadați din beciurile minții, exersez libertatea cea de toate zilele, scriind, acesta fiind protestul meuîmpotriva zidirii, anticipând finalul distructiv al oricărui punct.
   Pe Carmen Secere am cunoscut-o Dincolo de retină, în gingășia de diamant a unor haikuuri.Constat, surprins în mod plăcut, că-i dotată petru orice tip de poezie.
   Costel Zăgan