LECTURI PERPENDICULARE

 IATĂ MOARTEA, ÎNSĂ UNDE SUNT MORȚII EI, DOAMNE! Mie îmi lipsesc toate cărțile geniale pe care prietenii mei, poeții, n-au apucat să le scrie. Nu contează de ce n-au făcut-o! Viața (moartea!) lor personală nu mă interesează! Ultimul prieten (te rog să nu te superi că ai șansa asta!), m-a cucerit cu subiectul (există așa ceva?!) poeziei sale: moartea și morții ei. Adică, noi toți: scriitori și cititori. Democratic și liric, pe deasupra. Pardon, pe dedesubt! Să citim ce scrie, mai întâi, pe aceste borne lirice: Febra Valea Mor(ț)ilor zBucium Stol de drone deasupra parcului DMT Despre morți numai bine De pildă, să citim, cap-coadă,  FEBRA Câinii adulmecă liniștea dinaintea furtunii, ceasornicarii dorm în prăvălii cu storurile trase. Orele de catifea trec alene, bușteni duși de ape spre gatere. Minutele devin lipicioase ca panglica de muște din bucătăria de vară, se prind de trupul unui bolnav, îl trag de sub cearșafurile îmbibate de sudoare spre gropile comune care nu știu că sun...

Lecturând cu creionul în mână manuscrisul prezentei cărți, tind a-l încadra, după criteriul exteriorizării gândurilor, frământărilor și trăirilor eului poetic, pe undeva între gândirea lui Albert Camus și a lui Franz Kafka, cu înclinație către Kafka, de care se folosește printr-un ingenios subterfugiu liric. Făcând aluzie la Kafka și gândind în stilul acestuia, Costel Zăgan, la fel ca și toată lumea interesată de Kafka și de existențialism, trăiește la modul inevitabil niște asociații de transformare birocratică și axietate, situații de coșmar, greu de redat, motiv pentru care face apel la celebra ilustratoare berlineză, Kitty Kahne, prin intermediul căreia ”nepotul” lui Kafka, un nepot imaginar aici, trimite scrisori Annei Frank, scrisori poeme..       

JURNALUL KAFKIAN AL LUI COSTEL ZĂGAN Existențialismul ca şi curent filosofic aduce în prim plan primatul existenței în fața conştiinței, iar existențialiştii excelează prin fixarea existenței umane ca element central al reflexiilor lor, considerând că omul se construieşte pe sine însuşi, motiv pentru care este liber să aleagă, dar concomitent, fiind şi responsabil de propria-i devenire şi singurul capabil să îşi judece acţiunile şi modul în care acestea îl afectează pe el şi pe cei din jurul său. Autorul cărții de față, domnul Costel Zăgan, prin cartea sa laborios gândită, NEPOTUL LUI KAFKA, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2024, Colecția POESIS, carte de versuri cu nuanțe profund filosofico-existențialiste, mă pune serios pe gânduri, în sensul bun al cuvântului. Astfel, deşi nu cunosc nimic, sau aproape nimic despre existența domniei sale şi a operei sale, în afară de faptul că este licențiat al Facultății de Litere a Universității AL. I. CUZA din Iaşi, şi că a...