LECTURI PERPENDICULARE

Maria Oprea, Alex Oprea, Andreea Oprea, INFINITE, 2017 Motto: ”Călimara Stinsă de un cub de gheață” Avem în față o bijuterie cu patru fețe: * Alex Oprea * Maria Oprea * Poeme într-un vers * Andreea Oprea Adică: * 13 haiku-uri A.O. * 22 Haiku-uri M.O. * Grafică: 10 imagini Și-am să încep cu o concluzie: românii sunt îndrăgostiți de Japonia, de poezia și cultura niponă. De poezia ca bijuterie a sufletului. Alex. Oprea scrie un haiku viril, plin de forță și iubire; chiar și amintirea înghețând precis și masculin: * vânt rece în câmp- sub ochii copilului iepure inert * miros de sânge- ieșite prin zăpadă rădăcinile * în palma căuș buburuza fremătând urma de inel Maria Oprea iubește, în schimb, liniștea haiku: * viitorul meu- țărâitul de greier pe la o tâmplă Dragostea îi aprinde simțurile cu poeme într-un vers. * fără margine- liniștea de pe buze cu ninsorile Poezia o simțim

Fluturi - Irina Binder 9 ianuarie 2018 la 09:55  ·  Mulțumesc, domnule Costel Zăgan și mulțumesc,  Literatura de azi ! CARTEA SOMNAMBULĂ  Replica feminină a l ui Octavian Paler? Poate. Sau nu. Oricum, IRINA BINDER, de oriunde ar veni,  pășește, gingaș(ă), demn(ă) și sigur(ă) (singură?) pe drumul ei. Un drum: Calea Sa Lactee. Prin urmare,  stele? Da: stele și răni. Lumină și durere. Feminitate și dăruire. Întrebări și speranțe. IUBESC, DECI  EXIST! Dragostea ca autoportret. Dumnezeu este dragoste: n-ar trebui să uităm niciodată aceasta. Mai   ales atunci când ura și indiferența vor să ne facă instrumentele lor preferate. Ai căzut? Ridică-te, drumul  abia așteaptă să te ducă mai departe! Ești rănit? Leagă-ți rana cu acest gând: Dumnezeu vindecă totul. ”Oamenii buni pe care-i întâlnim sunt cel mai frumos mod prin care Dumnezeu ne spune că ne iubește și  că merităm tot ceea ce este mai bun.” O carte de atitudine. Pentru indeciși ori pentru ce

CARTEA CARE NE DESCHIDE OCHII Motto: O lectură…veridică este ca o înălțare, mută orizontul cu tot cu cititor! (Costel Zăgan) CARTEA CARE NE DESCHIDE OCHII DANIEL CRISTEA-ENACHE, Aproape liber, 2016 Am citit această carte ca pe un roman al actualității, nu doar literare și nu doar politice. Un ”roman” scris cu pistolul, ca să zic așa, talentat al irealității! Un roman ale cărui victime sunt, din fericire, doar cuvintele: rănite, dar fericite! Aproape fericite, apropo de titlu. Un roman, am admis, cu șase intrări: I. Judecăți II. Politicieni și intelectuali III. Un alt public IV. Schiță de portret V. Zona lirică VI. Carrousel V-ați prins? Autorului, criticului literar DANIEL CRISTEA-ENACHE nu i-a scăpat nimic: nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul! Cu delicatețe, dar hotărât, fiecare lucru, fiecare eveniment, fiecare personaj (viu- la toate timpurile!) este numit, analizat, văzut că funcționează ireproșabil și pus frumos în cutia (logică ori ilogică) sa. Ia

PE A LBIA POEZIE Petruţ Pârvescu o ia la deal, pe albie, către izvoarele poeziei. Singur? Aproape singur. Pe undeva (de pe malul stâng? de pe malul drept?), Marin Sorescu, consăteanul său de suflet, îi face semne prietenești cu mâna, cu sufletul, cu poezia, cu veșnicia lui Lucian Blaga. Citesc și recitesc, în manuscris, ca să zic așa, acest volum al prietenului meu, oltean de origine, și moldovean de suflet, Petruț alui Pârvescu. Păcala Făgețelului - nume predestinat și centru al lumii acestui scriitor ce-și mitologizează mirificele sale amintiri din copilărie - devine și Centrul Universului Poetic Petruţ Pârvescu , unul dintre cei mai mari și discreți poeți români contemporani. Există poeme în acest volum prin care vezi ca printr-o sticlă afumată adevărata frumusețe a lumii. Și nu poți să faci nimic altceva decât să citești mai departe și să te bucuri de această întâlnire sărbătorească cu poezia. Undeva, într-o primăvară a spiritului, fericirea de-a citi are un n